Spiritul Liber!

Bună Dimineaţa!

dimineaţa

Bună... dimineaţa! Da, nu este chiar atât de dimineaţă, soarele, de ceva timp pe cer, străluceşte atât de vesel, de parcă vrea să ne păcălească. Să credem că este vară încă. Doar vântul ce poartă cu el miros de toamnă ne aminteşte că vara tocmai s-a petrecut.

Nu pot să nu scriu despre un sentiment vesel ce mă încearcă astăzi fără vreun motiv anume. Tocmai de aceea vreau să îl împărtăşesc cu voi. E gratuit. Poate de la aroma de cafea şi biscuiţii cu cereale. Poate de la zâmbetul mamei. Poate de la frunzele viei ce încep a se usca în lumina soarelui mai blând. Poate de la zile ce au trecut simplu pe lângă mine, fără să fi adus cu ele momente speciale.

Dar astăzi nu. Astăzi este soare, este septembrie, este o zi frumoasă. O zi bună pentru orice şi oricine. În familie, cu prietenii, singur, la serviciu sau în vacanţă este o zi demnă de apreciat. Cred că zilele asta doresc de la noi. Să le apreciem. Pentru că au soare în loc de lună, pentru că au nori când se întristează, pentru că strălucesc când suntem veseli, pentru că ne celebrează naşterea, botezul, aniversările, nunta, renaşterea ca moarte. Nu cred că există zile bune sau zile rele. Există zile de iarnă, zile de vară. Pura noastră reflecţie, zile de om.

Să avem o zi bună !

Să fie CEAPĂ!

Ştiu. Titlul sună cât se poate de bizar. Pentru a începe cu începutul, ar trebui să specific faptul că în copilărie eram un mare "fan cepar"! Da, o ceapă de apă cu puţină şuncă delicioasă de la bietul Ghiţă tăiat de Crăciun, cu puţin merlot facut de tataie de prin septembrie... o nebunie ce să mai... asta până să ajung la pubertate şi să realizez, vezi-Doamne, că ceapa asta cam pute şi există prea multe nasuri sensibile pe lume, obişnuite să adulmece doar vaporii de origine franţuzească. Poftim, unde te duci tu, domnişoară cu toculeţe şi cu sticla de parfum jumătate vărsată pe tine, jumătate în poşetă, la întâlnire cu Făt-Frumos şi palid de liceu, dacă aroma cepei păleşte orice urmă de Chanel (chiar, vă daţi seama ce parfum persistent s-ar putea realiza din ceapă, tot suntem mari amatori de senzaţii tari şi consumatori de afrodisiace). În fine, treaba e că probabil şi stră-stră-stră-nepoţii tăi ar duce ruşinea asta pe umeri o viaţă, cu stră-stră-stră-bunica "parfumată". Ce să o mai lungim, bârfele clocotesc în oraş, deci treaba cu ceapa a cam fost lăsată pentru restul familei care se poate pupa şi fără să sufere un atac de cord de la mirosul uşor înţepător pentru fosele nazale.

Eh, dar anii mai trec, creierul se mai coace şi el de la alte "esenţe" mai usturătoare decât ceapa şi, umblând eu de colo-colo pe net, pe la tv sau prin ziare, tot mai  des aud de... CEAPĂ. Da, minunata legumă ce se dovedeşte a fi această plantă bianuală din genul Allium, originară de prin Afganistan cel mai probabil, este mai nou o vedetă, cu mult mai utilă şi mai specială decât pare. Ceapa este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciată la o vechime de cca. 5000 de ani, cultivată ca plantă medicinală, condiment şi legumă. În Egiptul Antic ceapa era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată pentru a ajunge în Rai, astfel au fost plătiţi şi lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon.

Ei bine, legumă zeiţă sau nu, ceapa este cu mult mai specială atunci când vine vorba de proprietăţi şi indicaţii terapeutice:

• stimulent general (al sistemului nervos, hepatic, renal)
• diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureii şi al clorurilor
• antireumatismal
• antiscorbutic
• antiseptic şi antiinfecţios (antistafilococic- ceapa se comportă ca un antibiotic natural)
• secretor, expectorant
• digestiv (în digestia făinoaselor)
• echilibrant glandular
• antisclerotic şi antitrombozic
• afrodisiac
• hipoglicemiant
• antiscrofulos
• vermifug
• hipnotic uşor
• curativ al pielii şi al sistemului pilos
• emolient şi resorbant
• antiseptic
• sedativ, calmant
• îndepărtează ţânţarii

Lista poate continua în mod cert şi fără discuţii, toate efectele benefice ale acestei plante fiind demonstrate.

Noutăţi despre ceapă, ar fi faptul că aceasta, ţinută în cameră, într-un bol, preia toţi microbii din aer împiedicând viruşii să "îşi facă treaba", locuitorii casei  fiind feriţi de gripă cu siguranţă.

Este de reţinut faptul că ceapa devine deosebit de periculoasă dacă este tăiată şi lăsată pentru consumul la un interval de timp îndelungat, cum ar fi pentru a doua zi. Astfel, aceasta devine deosebit de periculoasă, deoarce preia şi creează bacterii toxice ce pot provoca şi intoxicaţii. Deasemenea, ceapa nu poate fi metabolizată de stomacul câinilor.

Oricum, dacă nu aveţi planuri prea mari într-o zi şi se iveşte prin cămară o ceapă timidă... consumaţi-o fără reţinere! Vă va aduce mai multe beneficii decât credeţi. :)

"Viaţa care ne trăieşte" în fragmente aforistice

Îmi permit să citez unele părţi din cartea lui Anatol Basarab, a unui om care "în mod sigur, nu s-a lăsat nici măcar în glumă trăit de viaţă" (descriere oferită autorului de poeta Nicoleta Chesaru). Motivul pentru care am ales să parafrazez unele părţi, este unul cât se poate de simplu în aparenţă- pura curiozitate de a afla răspunsul vostru, la o întrebare care momentan pare să nu îşi găsească răspunsul în societatea noastră "Cine mai suntem şi încotro ne îndreptăm? Căci de unde venim se pare că nu ştim şi nici nu dorim să aflăm."

Aşadar...

• "Ceea ce în noi se află în căutare este chiar ceea ce noi căutăm."
• "De regulă, omul este întotdeuna convins că, într-un fel sau în altul, aşa cum trăieşte el sau aproape ca el, trăiesc toţi oamenii. Şi sunt convinşi că orice abatere bruscă şi prea evidentă de la aceasta- este deja o anormalitate. Noi dorim să aparţinem de cât mai mulţi posibili NOI. De aceea, dorim ca toţi să trăiască ca noi, să gândească precum noi, să împărtăşească aceleaşi pseudo-adevăruri, să se îmbrace ca noi, să aibă aceleaşi preocupări şi interese, să nu fie cumva altfel- Doamne fereşte! Sau, chiar dacă nu sunt întocmai ca noi, atunci măcar să ne semene nouă. În subconştient, noi suntem convinşi de aceea că, dacă unul e mai înstărit, altul câştigă mai mult, altul are şi amantă, unul e mai moral şi altul mai puţin moral, dar în principiu toţi iubim la fel, urâm ne certăm, minţim, ne îmbătăm şi ne trezim a doua zi cu capul pătrat şi... şi... şi... şi toţi suntem la fel. Sau, cel puţin asemenători. Dar anume aici e secretul, aici e toată esenţa- că nu! Mint toţi diferit şi din motive diferite şi pentru interese diferite, în dependenţă de lumea social-psihologică de care aparţin. Chiar şi adevărul îl spun diferit. Iubesc în moduri diferite şi se mint pe ei înşişi în moduri diferite. Dar pretutindeni, în toate lumile, totul există- prietenia şi binele, codul manierelor şi onoarei, noţiunea de curaj, devotament, loialitate... Toate există în fiecare lume,dar, de foarte multe ori, aceste noţiuni nu se aseamănă deloc între ele."
• "Până la urmă, dacă îţi iubeşti duşmanul, oare nu l-ai distrus deja? Ba da! Pentru că, cel puţin în mintea ta, el nu va mai apărea ca duşman. Dacă reuşeşti în acţiunile tale să nu te raportezi la el ca la un duşman, acesta din urmă va apărea poate într-un chip chiar foarte simpatic de la care vei avea ceva de învăţat, sau DACĂ eşti suficient de bun- va învăţa el ceva de la tine."
• "Fiindcă suntem prea puţini oameni de valoare în ţara asta ca să ne certăm între noi."
• "Viaţa este un sport extrem de extrem."

Thank You!

Oameni care mai ştiu şi să mulţumească şi să aprecieze talentul colegilor :) Indiferent de părerile celor din jur. Am postat doar pentru simplul gest manifestat de Mihai Bendeac. Spontan aş zice. Asta uităm noi! Să fim spontani. Spontaneitatea vine din inimă.

Thank You!

Make it happen (better days)- sau gânduri din Provincie, toamna

Miroase a toamnă! Perfect. Natură colorată, de la frunzele copacilor până la machiajul domnişoarelor, schimb de opinii după vacanţele exotice petrecute la bunici (unii mai norocoşi au bunici în Milano, sau mai la modă e Spania?, că nu ştiu exact; în fine), MEGAsocializare pentru a preveni anxietatea ce provoacă ridarea prematură a pielii (şi-aşa bine afumată de promoţia lunii la solar). Ah! Pare a fi un cerc vicios. Nu e nimic, trecem peste. Prieteni. Da, nici ei nu lipsesc din acest peisaj al lui Răpciune, încep şcolile, facultăţile, ei bine... colegii- desigur,dragii de ei (aici ar merge un ":X") dar ei nu mai sunt, măcar pentru început, la fel de importanţi cât noul sau noua aşteptată ce se ştie din vară că va ateriza fix la clasa... of, ce noroc pe capul lor, mai bine îmi plăcea şi mie matematica. Eh lasă "fată", îl vedem la sport, ce poate fi mai bine de atât?!

În fine, natura moare. Nu are scăpare oricât ne-am dori noi să mai vedem măcar un castan uituc şi verde pe bulevard. Nu se mai poate. Sinceră să fiu, nu cred în moartea asta aparentă provocată de încetinirea procesului de fotosinteză cât... în moartea provocată de  revenirea în forţă a migratorilor excusionişti de prin vacanţele lor deloc desuete şi reaşezarea  în sânul familiei model ce deţine măcar o maşină bazată pe cap de familist convins. Este de fapt un cod de urgenţă, un apel colonial- reorganizarea rapidă a familiei devenită matriarhală undeva peste noapte, pentru a putea face faţă încă unui an de patologie sociala, pardon socializare la nivel înalt şi... 

şi de ce "I HATE YOU but I LOVE YOU"? uite aşa, pentru că suntem răi. egoişti. fastidioşi. vanitoşi. lăudăroşi. mincinoşi. Da, sigur lista poate continua, dar nu o continui acum; există timp pentru toate. Suntem deci in orice fel ne dorim să fim, aparenţele noastre vor să degaje o aromă sublimă de unicitate şi superlativ dar, din păcate, nu fac altceva decât să ne îngreuneze digestia şi astfel şi scaunul. Scaunul celălalt, nu cel din bucătarie. În fine, pe cine nu interesează e mai bine să nu îşi piardă timpul cu cititul aici, deoarce s-ar putea oricum să se regăsească printre rânduri şi atunci va fi mai greu; va simţi nevoia acută să vadă dacă am dreptate până la capăt. Iar cine citeşte, să nu o ia de bună, e periculos să iei în serios astfel de vorbe... rămai exclus, adică undeva în afara c(i)ercului acela imaginar şi exclusivist de prieteni cu ochelari D&G şi gentuţe LV.

Nu sunt o frustrată fără prieteni. Nici gagica cu prieteni şi în Palestina (mai mulţi pe Facebook decât în realitate). Exist doar. De fapt, aici este şi marea problemă. Mi-a fost dat să mă nasc în România de secol XX şi să capăt contur în cea de secol XXI. Nu îmi pare rău oricum ar fi. Aţi putea zice că mă contrazic. Nu, nu mă contrazic. Nu îmi pare rău. Aşa am reuşit să capăt imunitate... la prostie. Pardon, la patologia societăţii noastre CARE ESTE. so, I hate it, but I love it.

În fine, vorba lungă, sărăcia omului. Am început cu stimularea simţurilor olfactive, virtual vorbind. De aceea prefer să închei asemănător, doar că în manieră tot de sorginte românească şi anume optimist: vreau să vă reamintiţi de mirosul de gutui, struguri, pâine caldă, nuci şi must şi de focul sănătos din soba bunicilor (de la ţară). Pare a fi un clişeu. Poate este. Dar dă tare bine. Tot e toamnă. Tot ne plac clişeele... Măcar ăsta e unul bun şi mai ţărănesc aşa, fără accente de duzină.